Tema: Un text amuzant, comic, sa aiba umor.

Dragă genunchi. Mă bucur că faci legătura dintre coapsă și gambă. Fără tine m-aș fi rostogolit demult pe apa sâmbetei. Felicitări pentru rotunjime și menisc. Am auzit că uneori te podidește plânsul. Nu știu de ce. Sper că de fericire. Doctorul trebuie să te taie ca să te scurgă. Așa că, oricum ar fi, te rog să te abții. Încearcă să te gândești la lucruri neutre. Cum e Elveția. Mulțumesc.

Ochilor, salutare! Cum vă mișcați voi sincron, ca doi dansatori profesioniști. Îmi sunteți foarte dragi. Și nu vreau acum să vă lingușesc. Știu că dacă n-ați fi voi aș arăta foarte ciudat și m-aș împiedica de mese, dar nu de asta vă respect.  Pur și simplu îmi place apoșeala voastră. Dacă aș putea v-aș ține în palmă ca două bile zen și v-aș învârti până aș ameți. Keep up de good work cu întoarcerea imaginii pe retină!

Nervișor, ai murit. Asta-i viața. Dentistul te-a amețit și apoi te-a ucis fără milă. Dar cam meritai, să știi. Mă dureai de ceva vreme. Știu că era doar strigătul tău de ajutor, dar n-am avut ce face. Nu puteam să-ți îmbrac dintele în aur. Nu știu de unde ți s-a năzărit dorința asta. Poate de când mă uitam cu gura căscată la filmul ăla cu mafioți. Să-ți fie tărâna ușoară. Te voi păstra în suflet mereu.

Inimă, inimă, cum bați tu ritmul fără ca eu să-ți zic nimic. Știi tu mai bine ce ai de făcut. Bum bada bum, zi și noapte. Ești un fel de Roger Taylor, de la Queen sau Lars Ulrich, de la Metallica, dar pe speed. Pe amfetamine. Mi se pare foarte mișto că ești în cârdășie cu ochii. De unde și expresia “ochii văd, inima cere”. Așa bagi adrenalină în vene de câte ori e panică sau dezmăț și e tare plăcut. Sănătate!

Sânule stâng, îți scriu ție, că ești mai aproape de inimă și un pic mai mare. Nu-i așa că viața-i faină? Te îmbățoșezi un pic și ai dat gata bărbații, le transpiră palmele și vor să te ronțăie puțin, pe margini. Te umflii în pene și ai trecut deja strada provocând trei accidente. Felicitări, ești de bază. Pe sistem, cum ar zice unii. Rulezi fin. Numai bine!

Păr păruț drăguț. Cum crești tu pe unde nu trebuie. Nu te superi că te tai și te smulg, da? Așa e moda. Nu că nu mi-ai placea, dar nu se cade să te las să-ți faci de cap. Nu-i cușer. Dacă ai crește mai repede pe scalp (nici mie nu-mi place cuvântul ăsta, dar deocamdată e singurul disponibil) și mai puțin spre deloc în alte locuri, viața noastră ar fi mai simplă. Dar la o adică te înțeleg și pe tine, ești ambițios. Avem ce învăța de la tine. Te scot pe ușă, intri pe fereastră.

La la la la, limba mea. A vorbi cu tine e cam paradoxal. Ca și când ai merge spre picioarele tale. Sau a-ți da un cap în gură. Mulțumită ție pot scoate sunete articulate, care se leagă în aceste construcții ciudate, artificiale, convenționale, în cuvinte. Pot linge acadele, număra bani sau săruta franțuzește. Pot și mânca, din fericire. Doar știi că mă dau în vânt după asta. Faci treabă bună cu nasul – tu țipi în creier daca ceva e dulce, sărat, acru sau amar și el stabileste dacă e vorba de căpșuni, friptură, gogonele sau paracetamol.

În sfârșit ajung și la tine, pisicuță. Am fost mereu cele mai bune prietene. Am doar două cuvinte pentru tine: te iubesc. Mulțumesc pentru high-urile de fiecare zi și că știi cum să-i faci pe ceilalți să zâmbească tâmp în timp ce-i fură somnul.

Vă mulțumesc tuturor, clavicule, mușchi, hematii și sinapse, că existați și-mi faceți viața mai frumoasă. O să încerc și eu să-mi plătesc tributul zilnic de 2 litri de apă și 3 porții de broccoli. Pe data viitoare!