Cand a trecut, iubite?

Parca ieri visam galben-auriu la floarea soarelui tarziu

Imi doream sa inmugureasca degraba, sa rasara pe strada

Mandra, orgolioasa, rea, dar nu putea, era prea devreme…

Si acum? Durere! Sta ofilita, cu fata-i jupuita, plina de rod

Si eu nu pot… sa pricep… Dar am o rugaminte!

Lasa-ma sa iau in pumn seminte, cu apa sa le botez

Si sa le plantez – sa fiu apoi atenta, sa le sarut copilareste,

Sa le sadesc si sa vad cum creste. Floarea soarelui mandra

Sa nu dorm, sa stau la panda. Sa nu pierd nicio petala

Cum rasare, cum se-nfoaie, sa o ard in memorie

Sa o tin minte plina de glorie.

Floare de soare, floare draga, suntem la fel. Ne stingem paralel.