Un om in fata unei tobe. Un obiect inchis, pe care chiar daca il lovesti, nu iti va raspunde decat printr-un ecou. Esti in fata lui ca in fata unei fiinte care nu vrea sa se deschida. O fiinta care defapt tace, desi iti da replica la ceea ce tu initiezi. Este perfect cooperanta, dar perfect introvertita. Cand tu nu mai schitezi nici un gest, nici ea nu mai spune nimic…

Nu are nici o initiativa. Fara viata si rece daca tu nu ii dai un impuls. Daca o intrebi ceva sau o atingi, iti raspunde cu toata daruirea. Altfel, se comporta de parca nici nu ai exista. Poti astepta in fata ei, sperand ca isi va sustine interesul manifestat cu cateva minute mai devreme, zile intregi. Nici nu te va observa. Esti doar cineva deosebit, cu care a petrecut momente frumoase, dar esti altcineva care vrea sa o faca sa se deschida… Inacceptabil.

Abordare. La inceput cate o lovitura data rar, destul de incet, in diferite puncte ale suprafetei. Ii testezi rezistenta. Parca zambeste, dar nu spune nimic. Te lasa sa te apropii.

Incerci apoi lovituri mai dese, vrei sa te apropii mai mult. Vesela, iti raspunde la fel, se apropie si ea.

Apoi taci sa vezi cum reactioneaza. Nu reactioneaza. Parca se resemneaza deja cu faptul ca nu mai existi.

Dai din nou o lovitura si iti raspunde. Parca ti-e frica sa o intrebi ce s-a intamplat, sa nu ii auzi de aproape indiferenta.

Dar apoi te enervezi si ai vrea sa incepi sa o lovesti, aproape cu furie. Nu mai auzi atunci nici un raspuns, doar ecoul gandurilor tale negre.

Incerci sa te linistesti si sa gandesti din nou limpede. Sa iti amintesti ca oricine are o fisura, trebuie doar sa gasesti abordarea potrivita.

Stii ca te vrea, pentru ca a raspuns la tot ce ai initiat inainte, ai vazut ca va potriviti si acum tot ce trebuie sa faci e sa gasesti cauza scurt-circuitului care a facut ca lucrurile sa nu decurga. Care a inghetat timpul atunci cand tu ai asteptat. E o problema si trebuie sa ii gasesti solutia, pentru ca intelegi ca sunteti doua fiinte care se potrvesc.

Doua fiinte care simt.

Abordare. Incerci altceva. Ti-ai dat seama ca acea fiinta este inchisa pentru ca a simtit, a vazut, a interactionat prea mult. Nu mai vrea sa se implice. Are nevoie de afectiunea celorlalti, o primeste de cate ori i se ofera dar nu o cauta. Crede foarte mult intr-o poveste cu cautare si dezamagire pe de o parte, cu detasare, intamplare si reusita pe cealalta…

Si atunci vrei sa ii arati ca esti exact ca ea si diferit de toti ceilalti.

Ritm diferit cu fiecare mana. Mai repede, mai incet, mai tare, mai rar. Nici prin pretentia de a avea, nici prin forta nu poti obtine nimic.

Doar prin atentie si daruire, incredere.

A gasit fisura, cauza scurt-circuitului, a gasit si solutia. Acum vibratiile se aud altfel, acum parca e un raspuns cu initiativa. Acum se mangaie altfel…

Ii multumeste prin cateva lovituri usoare, pline de afectiune.

Se relaxeaza apoi si adorm impreuna…

Viitorul nu mai conteaza.