Când ai vrut să mă-nalți a fost greu
Nu prea bătea vântul
Aripile mele portocaliu cu roz
băteau de câteva ori și se prăbușeau nervoase,
mușcând din pământ.
Coada mea lungă, fosforescentă
se încurca în iarba de care abia aștepta să se despartă.
Ai încercat de câteva ori, înjurând.
Nu știai că aerul de munte nu-mi priește
Nu știai că mă țineai prea strâns
Eram prea legată de inima ta și de stâncă
Eram prea legată de un ideal.
Acum am învățat că zmeele pot zbura și singure.
Dă-mi un punct de sprijin și voi răsturna Pământul, spunea Arhimede
Dă-mi briza mării și plaja îngemănată
Lasă-mi amintirea săruturilor tale roșii
Dă-mi un punct de sprijin și voi zbura mai elegant
Decât pescărușii.
Leave a Reply